"Servitutea" Un drept sau o povară?

 Servitutea de trecere pe o cale de acces, care deservește o parcelă de teren, aflată în intravilan, este o condiție obligatorie pentru ca aceasta să devină construibilă. Multe terenuri nu au acest drept pe întreaga lățime a drumului, impusă de planul urbanistic și în unele situații devine un calvar pentru proprietar să-l obțină de la cel care deține drumul. Majoritatea terenurilor aflate în intravilan provin din terenuri agricole, care au fost deservite ani de zile de drumuri în exploatare cu lățimi maxime de 5 metri. Prin aprobarea P.U.G.( planului urbanistic general) ele au devenit intravilane dar nu și implicit construibile. Fâșia de teren aflată între drumul inițial, cel de 5 metri lățime, și terenul cu pricina trebuie trecută din categoria de teren arabil în categoria de folosință drum. Această procedură este obligatorie și bineînțeles că toți proprietarii terenurilor învecinate trebuie să aibă servitute pe aceasta. Din acest moment totul poate deveni un calvar dacă proprietarii nu sunt de găsit sau refuză să facă această schimbare a categoriei de folosință și acordarea de servitute tuturor vecinilor. Soluția pe care eu o văd, în aceste situații, este exproprierea. Primăria municipiului Alba Iulia a fost extrem de reticentă față de această soluție considerând că ar fi un compromis costisitor deși exproprierea poate fi făcută în aceste cazuri la un preț simbolic. În fond vorbim de terenuri agricole cărora le crește considerabil valoarea ca urmare a introducerii în intravilan.